Otto Weininger

“Sensul femeii este acela de a fi un non-sens. Ea reprezinta polul opus al divinitatii, cealalta posibilitate in om. Asa se explica acea adanca frica a barbatului: frica de femeie, adica frica de non-sens; aceasta e frica in fata ispititorului abis al golului”.

Victor Hugo

“Femeia uraste sarpele din invidie profesionala”

George Sand

“Femeia cocheta este un etern personaj de bal mascat”

Mahomed

“Le-am lasat barbatilor cea mai mare plaga: pe femeile lor”

Proverb tatar

“Daca ti-ai batut dimineata nevasta, nu uita sa o faci din nou la pranz”

F de Croisset

“Tot misterul femeii e in imaginatia barbatului”

Euripide

“E vai si amar ca NU exista alt mijloc pentru perpetuarea speciei decat femeia”

Napoleon “Femeile nu au rang”

Ettiene Rey “Cand o femeie se da, are intotdeauna aerul ca ofera cea mai mare comoara de pe suprafata pamantului. Singura ei scuza e ca si crede asta”

“Femeile nu iarta niciodata unui barbat iertea pe care a fost silita sa i-o ceara”

Nu agreez prezenta femeilor.

Mentin o distanta grosolana, intorcand violent spatele si afisand un dezgust pur.
Nu suport sa ma atinga, sa stea aproape de mine sa imi imputeasca hainele de calitate.
ULTIMILE TARFE ORDINARE.

In schimb, intr-un sex shop as patrunde cu un tocator de snitele pentru putina diversitate culturala.

Ce cred tembelele astea, daca isi afiseaza marfa ieftina adaugand o privire umila, cred ca m-ar putea vreodata interesa?

Sigur, daca vine o tipa la mine si spune ca doreste sa o pocnesc si sa ii bag capul intr-un veceu, as aprecia.
Macar stie ce vrea.

Fausto Antonini – Eseu introductiv la Metafizica sexului al lui Julius Evola

Evola ancoreaza diferenta dintre barbat si femeie in marea traditie clasica: barbatul ca element unitar, ca spirit si cer, femeia ca element diadic, ca pamant, ca materie. In traditie exista exemple nenumarate, citate meticulos de catre Evola si pe care nu le voi relua aici: vreau doar sa mentionez traditia clasica potrivit careia, daca e adevarat ca Zeus este tatal zeilor, iar Cronos, care-si devora copiii, era tot barbat, haosul primordial, pe care noi il conotam in sens masculin, era feminin, era femeie. Inca de aici se vede raportul misterios si incredibil dintre barbat si femeie atunci cand barbatul e barbat si femeia femeie: forma plamadeste materia, iar materia nu e o materie inerta, moarta, amorfa, ci o materie vie, insufletita, animala. Iti vine aproape sa razi mai degraba decat sa plangi cand te gandesti ce a devenit raportul dintre sexe – asa cum arata Evola inca din 1958 – in ziua de azi: un lucru mizerabil si sarac, o mixtura de inselaciuni, de tradari, de esecuri, de exercitii ridicole, de ingerari de pilule, de potiuni si de injectii spre a obtine erectii de foarte lunga durata si orgasme absolut lipsite de orice valoare, deoarece sunt lipsite de spirit, de arhetipalitate, de adevar.

Evola nu s-a resemnat fiindca ceea ce el numea “demonia economiei” se combina cu o voluptate a degradarii, a abrutizarii, a promiscuitatii, a preferintei pentru tot ce e mai rau, fapt care constituie tragedia cea mai teribila a lumii contemporane.

Un proverb negru spune: “Mai raul face sa le bata inima fetelor“.

Femeia are o fantezie de mii de ori mai bogata decat cea a barbatului, ea e de mii de ori mai sadomasochista decat barbatul, chiar daca sadismul ei nu e de factura al lui Jack Spintecatorul, ci e subtil, impalpabil, dar profund, a carui mare satisfactie e sa-l umileasca pe barbat, sa faca din el o fiinta fara vlaga, ridicola, un bufon, o paiata, o marioneta, de fata cu altii. Femeia e infinit mai curajoasa decat barbatul. Dupa cum a scris un neurofiziolog, G. Maranon, un barbat daca ar avea de indurat oboseala sarcinii si a nasterii, ar muri. Femeia e mai puternica decat barbatul, cu exceptia musculaturii, care conteaza prea putin.

Femeia printre altele, traieste azi cu sapte ani mai mult decat barbatul, ceea ce arata cate eforturi depune barbatul, complet depasit de ceea ce se intampla.

Ei bine, femeia aceasta, inzestrata cu imense bogatii biologice si psihice, a vrut, pentru a se pune in valoare, sa-l maimutareasca nu doar pe barbat, ci tot ce e mai rau in barbat: aroganta lui, pretentia lui cretina, niciodata confirmata, de a fi single si suficient siesi(ah! ah!), jocul puterii insasi, drept care deseori am auzit tinere abandonate de partenerul lor zicand: “Acum o sa-l seduc eu, o sa-mi folosesc eu toate mijloacele – si cand o femeie isi pune la bataie toate mijloacele este irezistibila – pentru ca dupa aceea sa-l parasesc eu: eu trebuie sa il parasesc, nu el pe mine”. Aceasta competitie stupida cu barbatul nu produce, desigur, dinamisme sentimentale pozitive. Pe de alta parte, femeia nu-si asuma responsabilitatile cele mai grele, muncile cele mai grele ale barbatului: nu exista femei mineri, decat in mod cu totul exceptional; nu exista femeie vidanjoare; nu exista femei care sa sape pamantul; nu exista femei piloti.

Ar fi suficient sa ne gandim la sentintele de incredintare a copiilor cu ocazia separarii dintre soti, intotdeauna in favoarea mamei, chiar daca aceasta e o prostituata notorie, si la prejudecata ca femeia este intotdeauna si in orice caz partea cea mai slaba in cuplul conjugal.

Nimeni nu vorbeste despre abisul care separa senzualitatea masculina de cea feminina. In aceasta orgie de unisex, se pierd toate distinctiile si tot ceea ce, dupa cum Evola nota si preconiza pe buna dreptate, face un sex sa fie atragator pentru celalalt, semnificat pentru celalalt, recognoscibil pentru celalalt.

Sexul inseamna divizat, implicand, asadra, o diviziune si o ramificatie, ca in mitul antic al androginului.Momentul magnetic e insa furnizat in mod esential de catre femeie.

Nu vrea nimeni sa nege, desigur, ca femeia poate fi atrasa de barbat, evident, nu vrea nimeni sa nege pasiunea femeii si faptul ca, atunci cand se declanseaza, e uneori mai profunda si mai penetranta decat cea care apare si se instaleaza in barbat. Dar intr-un anumit sens, ca sa ajunga la niveluri de mare pasiune invadatoare, femeia trebuie sa fie initiata, trebuie sa fie utilizata, trebuie sa fie antrenata.

Femeia deschisa este femeia care nu doar a suferit o deflorare, ci e o femeie deschisa in vulva ei mentala, in vaginul ei mental. E usor sa gasesti femei deflorate(mult mai greu e sa gasesti virgine), e usor sa gasesti femei deflorate anatomic, e insa mai dificil sa gasesti femei deflorate sexual, foarte greu sa gasesti femei deflorate orgastic, aproape imposibil sa gasesti femei deflorate mental.

Masochismul ce e oare daca nu degenerarea acelui tip de “masochism natural” al femeii, adica a capacitatii de a te bucura suferind si a a suferi bucurandu-te, realitate pe care femeia o traieste, de pilda in chinurile facerii si in timpul nasterii propriuzise. Capacitatea femeii insa de a suferi bucurandu-se sau de a se bucura suferind s-a transformat, contrafacandu-se sau esuand: a devenit masochism autodistructiv sau autolezator, ca in depresiile grave, in incidentele repetate, in toate formele de nevroze autodistructive si necrofile, sau a devenit necesitate de a-l face sa sufere pe partner spre a-i putea suferi suferinta; spre a i-o suferi si, fireste, a i-o savura.